Executarea silita

Executarea silita

Ansamblu de masuri prevazute de lege prin care creditorul realizeaza, cu ajutorul constrangerii de stat, drepturi patrimoniale recunoscute prin hotararea unui organ de jurisdictie sau prin alt titlu, daca debitorul nu-si indeplineste de buna voie obligatiile. Executarea silita constituie faza ultima a procesului civil si reprezinta, in tara noastra, o importanta garantie a infaptuirii justitiei, intemeindu-se, in toate fazele ei, pe principiul legalitatii. Concomitent cu realizarea drepturilor creditorului, legea ocroteste debitorul si orice alte persoane impotriva oricaror masuri execisve. Urmarirea se efectueaza numai asupra patrimoniului debitorului, fiind cu desavarsire interzisa orice masura de constrangere asupra persoanei acestuia. Desi de regula, executarea silita se aplica aspra intregului patrimoniu al debitorului, legea excepteaza da la urmarire unele bunuri strict necesare pentru existenta sa si intretinerea familiei sale, pentru exercitarea meseriei sau profesiei ori alte bunuri cu destinatie speciala. Un mijloc pentru asigurarea legalitatii executarii silite il reprezinta si contestatia la executare. Executarea silita poate fi directa sau in natura, de exemplu; ridicarea de la debitor a unui bun pe care il detine fara drept, demolarea unei constructii, evacuarea dintr-o locuinta etc., ori indirecta sau prin echivalent, constand in incasarea de catre creditor a unor sume banesti obtinute prin vanzarea bunurilor debitorului ori prin poprire. In raport cu natura bunurilor supuse urmaririiexecutarii silite poate avea mai multe forme, prevazute de codul nostru civil: urmarirea bunurilor miscatoare ce se afla in posesia debitorului; urmarirea si poprirea bunurilor miscatoare ale debitorului care se afla in posesia celui de al treilea; urmarirea fructelor prinse de radacini; urmarirea veniturilor unui bun nemiscator; urmarirea bunurilor nemiscatoare; predarea silita a miscatoarelor si nemiscatoarelor. Prin lege sunt reglementate si unele proceduri speciale de executare silita. Printre acestea se enumera reglementarile cu privire la executarea silita impotriva persoanelor fizice a platii impozitelor si a creantelor banesti ale persoanelor juridice.

Executare silită. Contestaţie la executare. Existenţa titlului executoriu. Prescripţia dreptului de a cere executarea silită.

Dosar nr. 6252/296/2008DECIZIA CIVILĂ Nr. 261/R/04 Mai 2009Executare silită. Contestaţie la executare. Existenţa titlului executoriu. Prescripţiadreptului de a cere executarea silită.
Prin Sentinţa civilă nr. 5781/14.10.2008 pronunţată de Judecătoria Satu Mareîn dosar nr. 6252/296/2008, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive aexecutorului judecătoresc invocată din oficiu de către instanţă şi a fost respinsăcontestaţia la executare formulată de contestatorul B împotriva intimatei SC T SRL.
În considerentele hotărârii, judecătoria a reţinut următoarele:
Instanţa a respins ca nepertinentă şi inutilă în cauză proba solicitată decontestator privind interogatoriul intimatei, deoarece potrivit anterioarelor contestaţiila executare s-a precizat tot de contestator faptul că debitoarea principală SC A SAnu a plătit intimatei facturile emise în baza contractului de livrare produse petrolierenr. 767/2001 aspect reflectat în cererea depusă la filele 48-49 din dosarul deexecutare silita nr. 3../2004 al executorului judecătoresc V, precum şi pe apărările şiafirmaţiile făcute la punctul 1 din cererea de chemare în judecată, aspect care denotăîn concret nepertinenţa probei pentru întrebările 1, 3, 4 şi 5 din proba cu interogatoriuce s-a solicitat de contestator. Pentru întrebarea 2 din interogatoriul propus decontestator nepertinenţa şi inutilitatea probei rezidă din însăşi clauzele contractualeale titlului executoriu, respectiv contractul de garanţie imobiliară nr. 8308 din05.10.2001.
În ce priveşte chemarea în judecată a executorului judecătoresc instanţa s-aridicat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, din cererea de chemare înjudecată nereieşind motivaţie sau interes juridic legitim pentru contestator în cepriveşte judecarea în contradictoriu a contestatorului cu respectivul executorjudecătoresc. Faptul că executorul judecătoresc este persoana care a emis actulcontestat în speţă de contestator nu legitimează sub nici o formă calitatea procesualăpasivă a acestuia. Executorul judecătoresc realizează activitatea de executare silităla cererea creditorului faţă de debitorul ce nu îşi execută de bunăvoie obligaţia şi înconformitate cu prevederile art. 373? şi art. 373? C.proc.civ. şi nu cu scopul de a-şiasigura un interes personal faţă de debitor. Aşadar în speţă executorul judecătorescVaşvari Aurel nu are potrivit considerentelor expuse nici o calitate procesuală pasivă,această calitate în contestaţia la executare de faţă o are doar intimata SC T SRL, înacest sens fiind admisă şi excepţia invocată pe acest considerent din oficiu de cătreinstanţă.
Pe fondul cererii instanţă de fond a analizat mai întâi excepţia prescripţiei de acere executarea silită care a fost unită cu fondul cauzei în baza dispoziţiilor art. 137alin. 2 C.proc.civ., şi faţă de această excepţie, s-a constatat că susţinerilecontestatorului nu sunt fondate, astfel termenul de 3 ani de prescripţie invocat nu afost dovedit de contestator că s-ar fi împlinit deoarece la dosar contestatorul nu adepus în probaţiune contractul de livrare produse petroliere nr. 767/2001 pe bazacăruia susţine că se poate determina împreună cu facturile ce s-au emis de intimatăîn baza lui termenul de la care începe a se calcula dreptul pentru intimată de a cereexecutarea silită faţă de el. Însă la dosar, instanţa de fond a reţinut că la data de04.09.2002 intimata a obţinut prin încheiere în cadrul dosarului nr. /2002 investireacu formulă executorie a contractului de garanţie imobiliară nr. 8308 din 05.10.2001încheiat de părţi şi prin urmare chiar dacă prescripţia ar fi început în cursul luniidecembrie a anului 2001, cum susţine contestatorul, la data de 04.09.2002 s-aîntrerupt cursul prescripţiei în conformitate cu prevederile art. 405? alin. 1 a doualiniuţă C.proc.civ. De la data respectivă a admiterii cererii de investire cu formulăexecutorie care a întrerupt termenul de prescripţie a făcut ca în speţă să curgă unnou termen pentru dreptul de a cere executarea silită potrivit art. 405? alin. 2C.proc.civ., astfel că cererea de executare silită adresată de intimată la data de15.12.2004 către executorul judecătoresc a fost făcută de intimată înlăuntrultermenului care dă dreptul de a cere executarea silită faţă de contestator. Ulteriorformulării cererii de a efectua executarea silită nu s-au constat de instanţăintervenirea altor termene de prescripţie în condiţiile în care executorul judecătoresca îndeplinit acte de executare la intervale mai mici de termenul de 6 luni sau au fostformulate începând cu anul 2005 de contestator alte contestaţii la executare,respectiv dosarele nr. 2783/2005 şi nr. 579/2005 ale Judecătoriei Satu Mare, fiind, deasemenea, cauze legale de întrerupere ale termenului de prescripţie în bazadispoziţiilor art. 405? alin. 1 a prima liniuţă C.proc.civ., cu motivarea că aceste dosareau fost atacate de contestator pentru sentinţele pronunţate în ele – cu recurs, potrivitînscrisurilor de la filele 23-28 de la dosar. În atare condiţii, instanţa de fond a apreciatcă excepţia prescripţiei de a cere executarea silită invocată de contestator este
nefondată în baza argumentelor reţinute anterior şi în consecinţă a respins-o.
Referitor la apărările contestatorului de la punctul 2 al cererii de chemare înjudecată, prin care susţine că în mod greşit a reţinut executorul că mai are de achitatîn urma preluării imobilului în contul creanţei o diferenţă de 96.855, 52 de lei şi afaptului că în baza beneficiului de discuţiune pe care îl invocă ar fi trebuit să seefectueze mai întâi o valorificare de către intimată a creanţei de la debitorul principalSC A SA, prima instanţă le-a considerat nefondate. În primul rând, potrivit clauzelorcontractuale din contractul de garanţie imobiliară nr. 8308 din 05.10.2001 el s-aobligat nu doar la suma de 3 miliarde efectiv atunci când a adus ca garanţie lacontractul de livrare produse petroliere nr. 767/2001 ipoteca pentru imobilul său dinHalmeu înscris în CF nr. 2235 Halmeu cu nr. cadastral 220/1, ci a fost de acord înplus şi pentru dobânzi şi comisioane aferente acestei sume, iar tot prin acest contractcontestatorul s-a obligat alături de debitorul principal SC A SA să se execute fără nicio formalitate garanţia adusă de el prin ipoteca instituită asupra imobilului său pentrunerespectarea clauzelor contractuale de către debitorul principal, aşa încât în bazaart. 1662 Cod civil, chiar dacă nu a renunţat expres la beneficiul de discuţiune,intimată nu a încălcat nici o dispoziţie atunci când s-a adresat contestatorului pentruexecutarea silită mai întâi şi nu debitorului principal SC A SA, întrucât contestatorul s-a obligat alături de principalul debitor, iar obligaţia de plată către intimată potrivit art.1662 Cod civil ultima teză este una cu caracter solidar, atât pentru debitorul principal,cât şi pentru contestator.
De asemenea, pentru sine contestatorul nu poate solicita aplicabilitateadispoziţiilor art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, deoarece respectivele texte aueficienţă numai pentru debitorul principal ca urmare a intervenirii faţă de acesta dinurmă a procedurilor de declarare a falimentului. Calcularea sumelor cu dobândă decătre executor în procedura de executare silită este legală şi posibilă în conformitatecu prevederile art. 371? C.proc.civ. la care a făcut referire şi intimata şi cu menţiuneacă aşa cum s-a reţinut mai sus contestatorul nu s-a obligat prin titlul executoriu dinspeţă doar la suma efectiv de 3 miliarde, ci şi la dobânzi şi comisioane pentruaceasta.
În consecinţă instanţa de fond în baza art. 399 C.proc.civ., a textelor de lege şia considerentelor expuse anterior a admis ca fondată excepţia lipsei calităţiiprocesuale pasive a executorului judecătoresc invocată din oficiu de către instanţă şia respins ca nefondată contestaţia la executare formulată de contestatorul B.
Împotriva sentinţei civile cu nr. de mai sus, contestatorul B a declarat recurs,considerând-o netemeinică şi nelegala, fiind afectată de nulităţile prevăzute în art.304 pct. 9 raportat şi la dispoziţiile art. 304 indice 1 C.proc.civ. pentru următoarelemotive:
1. Instanţa de fond a respins greşit excepţia prescripţiei dreptului de a cereexecutarea silită fără să o cerceteze, deşi avea obligaţia să ridice chiar din oficiuaceasta excepţie şi să dispună probatoriile necesare şi utile pentru soluţionarea ei.
A susţinut că de la data ultimei livrări de marfă neachitată şi până la datadepunerii cererii de executare silită la Biroul executorului judecătoresc au trecut maimult de trei ani, împlinindu-se termenul de prescripţie a executării silite.

Judecătorul fondului afirmă greşit că nu a dovedit împlinirea termenului deprescripţie, pe de o parte, deşi este evident că între data contractului de ipotecăşi data cererii de executare silită este un interval mai mare de trei ani, iar pe altăparte, şi tot greşit, i s-a respins proba cu interogatoriul prin care – pe baza întrebărilorprivind derularea contractului principal de vânzare-cumpărare nr. 767/2001 – se puteadovedi când au început livrările în executarea acestui contract, câte din aceste livrăriau fost plătite şi câte nu, când s-a sistat livrarea produselor petroliere de cătrecreditoare şi când s-au sistat plăţile de către debitorul principal, dacă există acte deexecutare voluntară sau de altă natură ulterioare sistării derulării contractuluiprincipal sau titlu executoriu împotriva debitorului principal.

De asemenea, pentru analiza şi interpretarea termenelor prescripţiei, instanţanu se putea pronunţa legal şi nu putea analiza contractul de garanţie imobiliară şiexecutarea lui silită în lipsa contractului principal de vânzare-cumpărare pentru cares-a garantat cu imobilul ipotecat şi executat. Acest lucru este ignorat de instanţafondului care interpretează greşit că trebuia să depună contractul de vânzare-cumpărare nr. 767/2001 şi facturile aferente acestuia, deşi este evident ca recurentulcontestator, în calitate de terţ faţă de contractul principal, nu deţine acest contract,anexele lui şi facturile emise, acestea fiind documente deţinute numai de intimată încauza.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare, produsele petroliere se livrau întranse cantitative (art. 2.1 şi art. 3), iar plăţile se efectuau la data livrării cu ordin deplată sau cu file CEC scadente la 8 zile de la livrare (art. 5.1 şi anexa 1). Cum ultimalivrare s-a făcut în luna noiembrie 2001, cei 3 ani aferenţi termenului de prescripţieextinctivă s-au împlinit la sfârşitul lunii noiembrie 2004, iar cererea de executare silităa fost depusă la executor la 15.dec.2004, cu o luna mai târziu, după împlinireatermenului de prescripţie.
Instanţa de fond avea obligaţia instituită în art. 129 alin. 5 raportat la art. 172C.proc.civ., să solicite intimatei creditoare să depună la dosar contractul de livrareproduse petroliere nr. 767/2001 şi facturile aferente. Numai astfel avea probelenecesare pentru a aprecia dacă termenul de prescripţie era împlinit sau nu la datadepunerii cererii de executare din prezenta cauză – 15.12.2004.
Toate acestea erau şi necesare şi utile cauzei pentru verificarea şi stabilireamomentului naşterii dreptului de creanţă şi a dreptului de executare a ei – asupradebitorului principal – precum şi momentul atragerii răspunderii fidejusorului -respectiv a recurentului – prin executarea contractului de ipotecă.
Respingând proba cu interogatoriu şi nesolicitând creditoarei să depună ladosar contractul principal şi facturile neachitate, judecătorul fondului a încălcatdispoziţiile art. 129 alin. 5 C.proc.civ. în baza cărora era obligat să administreze aceleprobe necesare, utile şi concludente cauzei, pentru a pronunţa o soluţie legală şitemeinică, în spiritul aflării adevărului.
Dacă ar fi verificat aceste aspecte şi ar fi administrat toate probele necesare şiutile cauzei, judecătorul ar fi constatat cu certitudine, fără nici un dubiu, căexecutarea silită a fost cerută după împlinirea termenului de prescripţie de 3 aniprevăzut de art. 405 C.proc.civ.
Greşit a reţinut judecătorul fondului că în speţă s-a întrerupt cursul prescripţieiprin admiterea cererii de investire cu formulă executorie, conform art. 405 indice 2alin. 1 a doua liniuţă din C.proc.civ.
Motivarea este fundamental greşită şi contrară textului de lege, nulitateprevăzută de art. 304 pct. 9 C.proc.civ. prin interpretarea şi aplicarea greşită a legii.
Norma de procedură din art. 405*2 alin. 1 liniuţa a doua, invocată de judecătorîn motivarea respingerii excepţiei, stipulează clar, fără echivoc că prescripţiadreptului de a cere executarea silită se întrerupe pe data depunerii cererii deexecutare, însoţite de titlul executoriu, chiar dacă a fost adresată unui organ deexecutare necompetent şi nu la data depunerii/admiterii cererii de investire cuformulă executorie, care nu este prevăzută de textul de procedură.
Nu are, deci, nici o relevanţă juridică în cauză – cu referire la prescripţie – datade 04.09.2002 când s-a solicitat şi aprobat investirea cu formulă executorie acontractului de garanţie imobiliară. Legiuitorul nu a legat curgerea termenului deprescripţie de data obţinerii titlului executoriu, ci de data depunerii lui, însoţit decererea de executare, la executorul judecătoresc, competent sau nu în executare.
De asemenea, este greşită şi încadrarea făcută de judecătorul fondului aîmprejurărilor petrecute în timpul executării în norma din art. 405*1 alin. 1 primaliniuţă din C.proc.civ. ca fiind motive de întrerupere a prescripţie, deoarece normainvocată priveşte împrejurări de natură să ducă la suspendarea cursului prescripţiei şicare sunt cu totul altele decât cele reţinute de judecător în motivarea soluţiei.
2. În mod greşit instanţa a respins proba cu interogatoriu ca fiind nepertinentăşi inutilă cauzei.
Judecătorul se referă în motivarea respingerii cererii de probatorii doar laprimele 5 din cele 10 întrebări adresate creditoarei intimate, trecând sub tăcere restulîntrebărilor. Prin acest interogatoriu se încercă a se stabili termenii contractualirelevanţi în soluţionarea excepţiei prescrierii dreptului de a cere executarea silită,astfel că judecătorul nu a făcut doar o apreciere greşită asupra probei solicitate, dar aîncălcat şi principiul aflării adevărului în cauză, încălcând dispoziţiile art. 129 alin. 5din Codul de procedură civilă.
Motivarea respingerii probei cu interogatoriu pe faptul ca s-a recunoscut princontestaţiile anterioare că debitoarea principală nu a plătit facturile este nerelevantaşi greşită. Afirmaţiile generice cu privire la plăţile sau neplăţile făcute de debitorulprincipal, în lipsa unor dovezi clare din contestaţiile anterioare, nu sunt de natură aconduce automat la concluzia că executarea nu este prescrisă. Prescripţia este oexcepţie dirimantă ce poate fi invocată oricând, în orice stare a procesului, fie caapărare, fie prin acţiune directă. Judecătorul nu poate condiţiona momentul invocăriiexcepţiei, ci este obligat doar a verifica întrunirea condiţiilor legale pentru afirmarea şisoluţionarea ei.
3. Instanţa de fond nu se pronunţă în nici un fel asupra capătului dincontestaţie privind inexistenţa titlului executoriu al creditoarei împotriva debitoareiprincipale.
În contestaţia sa a arătat că executarea silită prezentă nu se putea face înlipsa unui titlu executoriu valabil emis împotriva debitoarei principale (hotarejudecătorească, angajament de plată, alt titlu executoriu etc.) – pag. 3 la final şiînceputul pag. 4 din contestaţie. De asemenea, a mai arătat şi că acest titlu nu existaîn speţă, iar inexistenţa titlului împotriva debitorului principal duce la nulitateaabsolută a urmăririi silite împotriva recurentului.
4. Greşit interpretează şi aplică instanţa de fond dispoziţiile art. 1662 şi art.1663 din Codul civil.
În contestaţia sa a invocat şi beneficiul de discuţiune, însă instanţa apreciazăcă atât timp cât a acceptat şi s-a obligat alături de debitorul principal să se executefără nici o formalitate garanţia adusă de contestator, chiar dacă nu a renunţat expresla beneficiul de discuţiune, obligaţia de plată către intimată, potrivit art. 1662 Cod civilultima teza, este una cu caracter solidar atât pentru debitorul principal cât şi pentrucontestator. Interpretarea şi aplicarea acestui text de lege este greşită, fără temei,întrucât dispoziţiile din art. 1662 sunt interpretabile în mod unitar. Potrivit textului delege respectiv, fidejusorul nu este ţinut a plăti creditorului decât când nu s-a pututîndestula din averea debitorului principal, afară de situaţia când el însuşi a renunţatla acest beneficiu sau s-a obligat solidar cu datornicul. Ori, afirmă recurentul, el nus-a obligat solidar şi nici nu a renunţat la beneficiu, iar contractul său de garanţie nuprevede un astfel de angajament solidar şi nici ca a renunţat la beneficiul discuţiunii,de unde netemeinicia motivaţiei judecătorului de la fond.
5. În mod greşit a fost invocată şi admisă excepţia lipsei calităţii procesualepasive a Biroului executorului judecătoresc V pe motivaţia lipsei de interes juridiclegitim, deoarece executorul judecătoresc realizează executarea silită nu cu scopulde a-şi asigura un interes personal faţă de debitor.
De altfel, în practica instanţelor chemarea în cadrul contestaţie la executare şia executorului judecătoresc instrumentator de acte cu putere juridică, ca parte încontestaţie, nu este calificată cu lipsa de calitate procesuală pasivă a acestuia.
()
Examinând recursul declarat din perspectiva motivelor invocate, Tribunalulreţine următoarele:
1. În ceea ce priveşte excepţia autorităţii lucrului judecat, invocată de cătreintimată, instanţa o apreciază ca fiind întemeiată. În dosar nr. 579/2005 alJudecătoriei Satu Mare, instanţa a fost investită cu soluţionarea unei contestaţii laexecutare promovată de acelaşi contestator, intimată fiind aceeaşi persoană,împotriva executării silite din acelaşi dosar execuţional, invocându-se beneficiul dediscuţiune de către acelaşi contestator. Prin Sentinţa civilă nr. 837/08.03.05, rămasăirevocabilă, respectiva contestaţie a fost respinsă, instanţa pronunţându-se irevocabilşi asupra beneficiului de discuţiune. Prin urmare, fiind îndeplinită cerinţa tripleiidentităţi de părţi, obiect şi cauză prevăzută de art. 1201 C. civ., există autoritate delucru judecat în ceea ce priveşte beneficiul de discuţiune.
2. Soluţia de respingere a excepţiei prescripţiei dreptului de a cere executareasilită şi, implicit, de stingere a creanţei prin prescripţie, este corectă, Tribunalulapreciază, însă, că motivarea adusă acestei soluţii de către prima instanţă estenecesar a fi reconsiderată.
În susţinerea acestei excepţii, recurentul invocă faptul că pentru fiecare livrarede produse petroliere curge un termen de prescripţie distinct şi că inclusiv faţă deultima livrare ce a avut loc în luna noiembrie 2001 s-a împlinit termenul de prescripţiecâtă vreme cererea de executare silită a fost formulată la data de 15 decembrie2004, deci la o lună de la împlinirea ultimului termen de prescripţie.
Faţă de această susţinere a recurentului, Tribunalul reţine că, într-adevăr,facturile neachitate de către recurent au fost emise în perioada 07.11.01 – 11.12.01,deci, raportându-ne strict la aceste date, s-ar putea reţine prescripţia. Cu toateacestea, instanţa apreciază că în cauză nu a intervenit această sancţiune întrucâtcursul prescripţiei a fost întrerupt în condiţiile prevăzute de art. 405 ind. 2 C.proc.civ.raportat la art. 16 lit. a din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, textede lege care dau recunoaşterii dreptului a cărui acţiune se prescrie, efect întreruptivde prescripţie. Pentru a reţine aplicabilitatea acestor dispoziţii legale, Tribunalulconstată că, după emiterea facturilor şi înainte de împlinirea termenului deprescripţie, la data de 27.11.01, debitorul principal a emis 6 bilete la ordin,corespunzătoare sumelor datorate potrivit facturilor neachitate (filele 61-64 recurs).Aceste bilete la ordin au fost prezentate spre plată Băncii Y – Sucursala Arad, fiindrefuzate la plată, pentru lipsă totală de disponibil, în perioada 07.02.02. – 20.02.02.Emiterea biletelor la ordin reprezintă o recunoaştere tacită neîndoielnică a obligaţieide către debitorul principal, recunoaştere care produce efecte şi este opozabilă şifaţă de debitorul garant, recurentul B. Din momentul emiterii biletului la ordin,creditorul era îndreptăţit să aştepte şi să obţină executarea obligaţiei de către debitor.Doar în momentul refuzului la plată pentru lipsă totală de disponibil, neefectuareaunor acte întreruptive îi poate fi imputabilă. Ca atare, termenul de prescripţie aînceput să curgă din nou la data refuzului la plată. Ori, faţă de acest moment care sesituează în luna februarie 2002, cererea de executare silită promovată la 15.12.04.,este în termenul de 3 ani.
Tot din perspectiva acestei excepţii, Tribunalul mai reţine că debitoareaprincipală este în lichidare judiciară, dosarul fiind înregistrat la Tribunalul Arad subnr.(). În cadrul acestei proceduri, creanţa intimatei a fost înscrisă pe tabelul definitival creanţelor emis la 29.04.04 şi publicat la 30.04.04. Înscrierea pe tabelulcreditorilor, înăuntrul termenului de prescripţie, necontestată, întrerupe prescripţiafaţă de toţi codebitorii solidari.
3. Susţinerea recurentului cu privire la inexistenţa titlului executoriu estenefondată. Acesta a garantat cu imobilul ce a constituit obiectul vânzării la licitaţie,prin contractul de garanţie imobiliară autentificat sub nr. 8308/05.10.01, executareaobligaţiilor contractuale asumate de către S.C. A S.A. prin contractul de livrare deproduse petroliere nr. 767/2001. Contractul de garanţie imobiliară, fiind un înscrisautentic, în temeiul dispoziţiilor art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi aactivităţii notariale, raportat la dispoziţiile art. 1171 C.civ. şi art. 372 C.proc.civ.,constituie titlu executoriu. Acest titlu executoriu nu a fost desfiinţat ori contestat decătre recurent nici în prezenta cauză şi nici în celelalte cauze având ca obiectcontestaţie la executare. De asemenea, creanţa principală a fost verificată şi înscrisăpe tabelul definitiv al creanţelor în cadrul procedurii falimentului debitorului principal.
În ceea ce priveşte tardivitatea formulării acestei cereri, instanţa apreciază căinexistenţa titlului executor poate fi invocată pe tot parcursul executării silite, dat fiindcă de existenţa sau inexistenţa acestuia depinde însăşi executarea.
4. Recurentul mai critică întinderea creanţei ce se execută, invocând faptul căsuma pe care o datorează este mai mică, urmând ca din preţul de adjudecare să i serestituie suma de 63.311 lei Ron.
Nici aceste critici nu pot fi reţinute deoarece, aşa după cum a reţinut şi primainstanţă, potrivit clauzelor contractuale cuprinse în contractul de garanţie, acesta s-aobligat nu numai la suma de 3.000.000.000 lei Rol, ci şi pentru dobânzi şi comisioaneaferente. De altfel, această valoare nu numai că nu a fost criticată în contestaţiile laexecutare anterioare (dos. nr. 5../2005, 2/2005 ale Judecătoriei Satu-Mare), dar închiar cererea de chemare în judecată formulată în acele dosare a afirmat că agarantat această sumă. Actualizarea creanţei s-a făcut cu respectarea dispoziţiilorart. 371 ind. 2 alin. 3 C.proc.civ. şi a clauzelor contractuale. Mai trebuie reţinut că,potrivit răspunsului dat la solicitarea instanţei de către Tribunalul Arad, din creanţaînscrisă pe tabelul creditorilor nu a fost achitată până în prezent nici o sumă aşa cumîn mod eronat afirmă recurentul. De altfel, cu privire la actualizarea şi cuantumulcreanţei instanţa s-a mai pronunţat irevocabil prin sent. civ. nr. 8../2005 aJudecătoriei Satu-Mare. În consecinţă, câtă vreme recurentul nu a făcut dovada că elori debitorul principal au achitat o parte din datorie, nici sub acest aspect criticile nusunt fondate.
5. Este corectă soluţia instanţei de fond şi sub aspectul admiterii excepţieicalităţii procesuale pasive a executorului judecătoresc, considerentele reţinute fiindpertinente.
Tribunalul mai menţionează că proba cu înscrisuri administrată în recurs lasolicitarea recurentului nu face decât să confirme soluţia dată de prima instanţă.
De asemenea, deşi contestaţia la executare vizează procesul verbal delicitaţie imobiliară din 31.08.08, recurentul nu aduce nici o critică de nelegalitate aacestuia în înţelesul dispoziţiilor art. 399 şi urm. C.proc.civ. 6

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: