Firmele de recuperare

Ce trebuie sa stiti despre firmele de recuperare. Un expert va explica

Autor : Cristi Taras

Despre firmele de recuperare creante constituite ca S.R.L.-uri

Despre firmele de recuperare creante constituite ca S.R.L.-uri
Nu de putine ori am fost sunati de diversi reprezentanti ai firmelor de recuperari, pentru diferite creante exhibate, unele reale, altele inchipuite, in functie de situatia fiecaruia dintre noi si fie le-am recunoscut, fie le-am contestat.
Dar cine sunt cu adevarat acesti recuperatori legali?
In practica m-am intalnit cu unii dintre acesti mandatari ai creditorilor indreptatiti sa solicite sume de bani, ori executarea unei obligatii asumate printr-un contract si i-am privit adanc, dupa costumul de 900 de dolari, ceasul cu cadran generos sau bratara de platina. In fapt, majoritatea acestor societati, in general S.R.L.-URI prin reprezentantii lor exercita fara drept profesia de avocat – fara a avea capacitatea conferita de Legea nr. 51/1995 republicata privind profesia de avocat. Practic se constituie sub forma unui S.R.L.avand asadar raspundere limitata in limita capitalului subscris si varsat de minim 200 lei, isi aleg ca obiect principal de activitate consultanta in afaceri si management, redacteaza si incheie asa-zise contracte de mandat pentru recuperare/colectare debite/creante. cu diverse persoane fizice si juridice practicand de fapt o forma de avocatura clandestina. Desigur societatiile mai mari au ajuns de cativa ani sa incheie contracte de colaborare cu cabinete individuale de avocatura sau sa angajeze consilieri juridici. Insa invocarea in cadrul procesual a exceptiei lipsei capacitatii procesuale de exercitiu a acestor societati comerciale in raport cu societatatile debitoare, ori debitorii persoane fizice (subiecti de drept) aduce de cele mai multe ori castig de cauza debitorului.
Capacitatea de exercitiu presupune abilitarea persoanei fizice sau juridice de a-si exercita drepturile si de a-si asuma obligatii incheind acte juridice.
Capacitatea de a contracta reprezinta este componenta a capacitatii juridice civile (de folosinta sau de exercitiu) constand in aptitudinea persoanei fizice sau juridice de a incheia personal sau prin reprezentare, contracte civile.
Or, o societate cu raspundere limitata nu poate incheia contracte de asistenta juridica, numite la suprafata contracte de mandat, acestor societatii lipsindu-le insasi aceasta abilitare – de a incheia contracte de asistenta si reprezentare juridica.
In sprijinul celor afirmate adaug art.1 alin. 2 din Legea nr. 51/1995 republicata privind exercitarea profesiei de avocat :
 ,,(2) Profesia de avocat se exercita numai de avocatii inscrisi in tabloul baroului din care fac parte, barou component al  Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, denumita in continuare U.N.B.R.’’, iar art. 3 alin. 4 din Statutul profesiei de avocat prevede ca:
,,(4) Este interzisa, sub sanctiunile prevazute de lege, exercitarea oricarei activitati specifice profesiei de avocat de catre o persoana fizica ce nu are calitatea de avocat inscris intr-un barou si pe Tabloul avocatilor sau de catre o alta persoana juridica cu exceptia societatii civile profesionala de avocati cu raspundere limitata.‘’
          Or, in cazurile prezentate aceste societati de recuperare incalca voit prevederile legale enumerate mai sus, cat si prevederiile art. 281 Cod penal exercitand fara drept o profesie pentru care legea cere autorizatie.
In urma incheierii unor astfel de contracte de mandat numerosi creditori au constatat ca aceste societati isi schimba pe parcursul derularii contractelor incheiate calitatea, din mandatar al beneficiarilor in creditorii acestora solicitandu-le sume de bani cu titlu de onorariu, reprezentand un procent de         10 % din sumele pe care s-au angajat sa le recupereze, dar pe care nu le-au recuperat.
Eludarea legii cu buna stiinta nu poate fi trecuta insa cu vederea de catre instantele de judecata si de catre aparatorii legali alesi in baza unui contract veritabil de asistenta juridica.
Aceste societati aduc o pata neagra pe obrazul justitiei din Romania, prin practicarea fara drept a unei profesii pentru care legea cere autorizatie existand precedent in jurisprudenta romana de astfel de societati, cand mandatarul procurandu-si tot felul de probe si prelevandu-se de art. 969 Cod civil isi schimba calitatea din reprezentant in creditor si incearca prin intermediul instantei de judecata sa obtina niste sume de bani pe care debitorii.
Practica activitati juridice sub acoperirea unui obiect de activitate ce ii permite societatii sa exercite doar ,,activitati de consultanta in afaceri si management’’ nu si activitati juridice. Activitatile juridice fiind permise doar societatiilor profesionale de avocati si avocatiilor inscrisi in Barourile din cadrul Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, conf. art. 3 din Legea nr. 51/1995 republicata cu modificările şi completările ulterioare, profesiei de notar public (art. 8, 9 şi 10 din Legea nr. 36/1995, cu modificările şi completările ulterioare) sau celei de executor judecătoresc (art. 7 din Legea nr. 188/2000, cu modificările şi completările ulterioare).
De asemenea dispoziţiile art. 56 din Legea nr. 31/1990 dispun modalitatea prin care se poate solicita Tribunalului nulitatea unei societăţi înmatriculate în Registrul Comerţului atunci când se dovedeste ca obiectul de activitate al societăţii este ilicit sau contrar ordinii publice atunci cand societatea desfasoara activitati prohibite de lege comerciantiilor si anume – activitati juridice fara a avea vreun drept legal.
În privinţa obiectului de activitate al societăţii comerciale legea 31/1990 repubilcata, prevede că acesta trebuie să fie format din acte de comerţ (art. 1 din Legea nr. 31/1990). De asemenea, unele activităţi, deşi sunt acte de comerţ, nu pot constitui obiect al societăţii comerciale, potrivit unor norme speciale                                (de ex. Legea nr. 103/1 octombrie 1992 care consacră dreptul exclusiv al cultelor religioase de a produce obiecte de cult).
În plus, pentru desfăşurarea unor activităţi, legea cere obţinerea unor avize speciale sau licenţe (H.G. nr. 1323/1990; Legea nr. 31/1996 privind regimul monopolului de stat).
Am putea afirma că formularea “obiect de activitate ilicit sau contrar ordinii publice” trebuie interpretată în sens restrâns, înţelegându-se acele activităţi care, potrivit unor dispoziţii legale speciale, nu pot face parte din obiectul de activitate al unei societăţi comerciale (de ex.: fabricarea sau comercializarea de droguri sau narcotice în alt scop decât ca medicament, imprimarea hărţilor militare, remediile secrete, acţiunile care constituie infracţiune etc.).
În celelalte situaţii, nesocotirea normelor legale ce stabilesc regimul exercitării unor activităţi atrage sancţiuni specifice. Astfel, desfăşurarea fără licenţă a activităţilor care, potrivit art. 2 din Legea nr. 31/1996, conform art. 13 alin.1 şi 2 din acelaşi act normativ, constituie infracţiune sau contravenţie, după caz.
          Comerciantii nu pot acorda consultanta juridica, fara a avea acest drept – actele emise de acestia fiind nule de drept, in baza art. 26 alin. 3  din Legea 51/1995 privind execitarea profesiei de avocat.
,,Art. 26 (1) Exercitarea oricarei activitati de asistenta juridica specifica profesiei de avocat si prevazuta la art. 3 de catre o persoana fizica sau juridica ce nu are calitatea de avocat inscris intr-un barou si pe tabloul avocatilor acelui barou constituie infractiune si se pedepseste potrivit legii penale.          
(2) Instantele sunt obligate sa verifice si sa se pronunte asupra calitatii de reprezentant al unei persoane care se prezinta ca avocat, exercitand acte specifice acestei profesii si folosind insemnele profesiei de avocat.
(3) Actele specifice profesiei de avocat, efectuate in mod public de o persoana care nu a dobandit calitatea de avocat in conditiile prezentei legi, sunt nule daca s-a produs o vatamare ce nu poate fi remediata in alt mod, in afara de cazul in care modul de indeplinire a acestora a fost de natura sa produca o eroare comuna cu privire la calitatea celui care le-a savarsit. ‘’
Or, aceste societati exact aceste prevederi ale Legii nr. 51/1995 nu le respecta, desi reprezentantii lor legali au la dispozitie, la infiintare sa isi aleaga din nomenclatorul Clasificarii Activitatiilor din Economia Nationala (CAEN rev.2) ca obiect principal de activitate – codul 8291  – ,,activitati ale agentiilor de colectare si ale birourilor de credit’’, in masura in care isi  doresc sa recupereze creante.
Publicitatea agresiva pe care o fac aceste societati in mediul on-line si nu numai, prin diverse publicatii folosind insemnele barourilor le aduc o serie de clienti, care din lipsa de informatii de specialitate apeleaza la serviciile acestor societati crezand ca isi externalizeaza oficiile juridice catre specialisti, in fapt ajungand in cele din urma sa plateasca comisioane uriase pentru servicii inexistente sau lipsite de efectele juridice urmarite.
In Legea nr. 514/2003 privind organizarea şi exercitarea profesiei de consilier juridic nu este prevăzută posibilitatea constituirii consilierilor juridici în societăţi comerciale, în vederea exercitării unei profesii juridice, pentru că prin admiterea unei atari posibilităţi s-ar crea un paralelism neadmis de Legea           nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, cu modificările şi completările ulterioare, iar prevederile art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic sunt lipsite de eficienţă juridică, deoarece printr-un act al unei organizaţii profesionale nu se poate deroga de la dispoziţiile legii nr. 51/1995. (art. 21 din Statutul profesiei de consilier juridic prevazand posibilitatea constituirii unor astfel de entitati) – declarat de instantele de judecata nelegal.
Potrivit art. 2 din Legea nr. 514/2003, “consilierul juridic poate să fie numit în funcţie sau angajat în muncă, în condiţiile legii”, iar în conformitate cu art. 3 din aceeaşi lege, “consilierul juridic numit în funcţie are statutul funcţionarului”, cel angajat în muncă având “statut de salariat”.
Aşadar, profesia de consilier juridic se exercită fie pe baza unui raport de serviciu, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, fie pe baza unui raport juridic de muncă, în urma încheierii unui contract individual de muncă în conformitate cu reglementările din Codul muncii.
Or, in raport cu tertii reprezentantii conventionali ai acestor societati de recuperare creanta nu sunt consilierii ori avocatii societatiilor cu care ati incheiat raportul juridic ci prepusi ai acestor recuperatori lipsiti de capacitatea legala de a contracta servicii de asistenta, consultanta si reprezentare juridica.
                                                           Cristi Taras

Firmele de recuperare creanţe, cămătarii legiferaţi de stat. Cum poţi plăti doi ani şi să ai aceeaşi datorie

Perioada creditelor luate cu buletinul îşi face simţită prezenţa şi în ziua de azi. Mii de români trăiesc acum drama vieţii lor, iar speranţa „stingerii” creditului dispare odată cu apariţia recuperatorilor.

autor: Alex Antonache

Firmele de recuperare creanţe, cămătarii legiferaţi de stat. Cum poţi plăti doi ani şi să ai aceeaşi datorie

 

 

Acesta este şi cazul doamnei X. Totul a început în anul 2008 printr-un telefon primit din partea unei astfel de firme. Cum povestea luării unui credit cu rate mici, dobânzi rezonabile şi mai ales nevoia unui sprijin financiar pentru aceea perioadă, aşa zisa afacere s-a încheiat. Consultantul vorbea ca unui prieten, ne povesteşte doamana X, el prezentând numai avantaje, promoţii de moment, chiar şi bonusuri, mizând pe şansa ca interlocutorul său să fie chiar în acel moment într-o situaţie financiară nu tocmai bună. Astfel în numai 2 săptămâni, doamna X, îşi ridica de la banca BCR un credit pe 10 ani în valoare de 18000 de euro. Deşi valoarea creditului era mare această sumă a fost luată printr-un aşa zis credit de nevoi personale, procedură ce implică lipsa unei garanţii imobiliare după cum ne-a precizat doamna X.

Timp de 2 ani ratele lunare au fost plătite fără întârzieri, însă ca şi în cazul multor românii anul 2010 a adus cu el reduceri salariale atât în mediu bugetar cât şi în cel privat. Acesta a fost şi cazul doamnei X, care în urma unei astfel de reduceri nu a mai reuşit să plătească 2 luni succesive ratele aferente creditului. A 3 lună, însă, plată s-a făcut. Totul părea normal, nimeni neprezicând întâmplările ce urmau să apară. Luna martie a anului 2010 a adus înlocuirea creditorului şi de aici totul schimbat. Printr-o scrisoare dna. X a fost informată că din cauza neplăţii la timp a ratelor lunare compania Kruk International a preluat din partea BCR „contractul de credit, împreună cu drepturile prezente şi viitoare, dobânzile şi beneficile rezultate din contractul semnat.” Mai mult suma restantă precizată în scrisoare era de 72.546 RON, aproximativ 17500 euro astfel încât banii pe cei doi ani de plată lunar erau că şi dispăruţi.

Kruk international este una dintre cele mai cunoscute firme de recuperări creanţe, apărută în România în 2008, firmă ce îşi are sediul central în Polonia. Kruk nu se diferenţiază printre acest tip de firme, ei folosind aceleaşi instrumente şi scrisori tipizate, arme ce au ca rol intimidarea cetăţenilor cu credite restante.

Încă de la sosirea primei scrisori dna. X a încercat să primească lămuriri din partea BCR, însă aceştia s-au comportat ca şi cum niciodată dna. X le fusese clientă, ei arătând cu degetul spre Kruk international pentru aflarea răspunsurilor. Rând pe rând, tot mai multe scrisori au apărut la adresa doamnei X. Textele folosite erau încărcate de trimiteri la legi şi la somaţii de plată urgente într-un cont deschis la Banca Transilvania. Au urmat apoi telefoane din partea reprezentanţilor companiei Kruk, convorbiri interminabile în care dna. X era „sfătuitî” să-şi vândă bunurile de valoare sau chiar să-şi facă un alt credit pentru a putea plăti. Aceştia nu au acceptat nici o întâlnire, chiar pe site-ul companiei găsindu-se un paragraf în care aceştia „recomandau” lipsa acestora întrevederi: „Prin evitarea contactului cu noi vă veţi priva de şansa de a găsi o soluţie potrivită şi vă veţi expune mai multor firme de colectare a creanţelor, având ca rezultat litigiul”.

Contracte stufoase, nestudiante suficient de clienţii semnatari

Aşa cum menţionam şi mai sus, aceste firme de recuperări creanţe, funcţionează după cum am primit răspuns de la OPC într-un temei legal, tot cei de la protecţia cetăţenilor declarând că doar metodele de convingere folosite pot fi “considerate oarecum neortodoxe”.

Contractele de credit încheiate de bănci pot conţine astfel de clauze care să permită transferul unilateral al creditului unui client către o societate de recuperare a creanţelor. Dar aceste contracte sunt stufoase, iar mulţi dintre cei care le-au semnat nu şi-au rezervat timp suficient pentru a studia fiecare clauză în parte.

Forumurile, pline de astfel de cazuri

Prin astfel de situaţii trec mii de românii, fapt demonstrat de explozia forum-urilor găzduite pe internt. Acest mediu de întâlnire a devenit se pare singurul loc din care aceştia speră să obţină răspunsuri şi soluţii. Toţi îşi încep postările prin a preciza ca nimeni, nici avocaţii nici instituţiile statului nu le-au oferit sprijin iar situaţia în care se află îi lasă neajutoraţi în faţa unor “prădători” lipsiţi de înţelegere. Iată câteva fragmente din discutile aflate pe aceste forumuri.

“Le-am explicat că nu am toată suma şi că încerc să plătesc în rate şi de atunci mă terorizează cu telefoane şi scrisori în care zic de dosar în justiţie , de detectivi particulari care îmi vor analiza situaţia etc etc şi colac peste pupăza că acum suma a ajuns la 25100 RON ,sumă care trebuia achitată pînă pe 15 10 2008.”

“Eu şi familia mea vrem să plătim însă nu avem tot odată, doar în rate, şi aşa rămânem la limita subzistenţei! Vă rugăm lămuriţi-mă ce se întâmplă că simt că le iau gâtul la nenorociţii care m-au adus aici şi singurul lucru care mă împiedică s-o fac sunt cei 2 copii care-i avem !”

“În oct.2010 am aflat că creditul meu ipotecar a fost cesionat unei firme de recuperări creanţe. Eu nu am primit absolut nici o informare despre asta. Înţeleg că nu s-a respectat nici contractul meu de credit şi nici o dispoziţie a codului civil în care scria că trebuia notificarea mea la cesiune. Sunt foarte confuz dar şi speriat, recuperatorii sunt ca nişte cămătari la telefon şi în scrisori abundă de prezentări de legi.”

Răspunsurile, deloc încurajatoare

Afirmaţii la fel de grave se regăsesc şi în răspunsurile pe care aceşti cetăţenii le primesc pe forum-uri fie din partea unor avocaţi fie din partea altor cetăţeni trecuţi prin această dramă.

“Daa…firmele de recuperare… prietenele mele…ca să zic aşa… Cu astfel de nesimţiţi trebuie să ai timp şi avocaţi buni. Citeşte contractul, cere de la bancă în scris suma la data cesiunii de creanţă, defalcată. O să fii surprins să vezi penalităţi la penalităţi şi dobânzi la dobânzi şi penalităţi la dobânzi”

“Cui ai dat acei 920 Ron ? Sper că băncii de la care ai luat banii, altfel dacă ai dat banii acelei firme de recuperare, ai recunoscut de bună voie şi nesilit că sunt împuterniciţi asupra recuperării datoriei bancare.”

“Ai doua variante: – A: vinzi casă, maşină şi ce mai ai pe aici, îţi cumperi bilet de avion (pentru tine şi familie, asta dacă ţii la ei) şi pleci; – B: vinzi casa, îţi plăteşti datoria de 25.100 de lei pe care o ai şi îţi închiriezi un apartament modest (oricum doreai să plăteşti datoria în rate, aşa vei plăti un fel de “rate” sub forma chiriei către proprietarul apartamentului pe care urmează să-l închiriezi).”

Ultimele calcule arată că restanţele românilor şi firmelor la bănci au urcat în aprilie cu 681 de milioane de lei, până la peste 11 miliarde de lei. Pe de altă parte, întârzierile la plată au ajuns să reprezinte 5,5% din totalul creditelor faţă de o rată a restanţelor de 3,5% în aprilie 2010, conform datelor BNR. Din aceste cifre ne dăm seama că invazia firmelor de recuperare creanţe va creşte iar coşmarul românilor ce vor fi “abordati” de aceştia nu va înceta. Soluţii nu se întrevăd iar ca şi în cazul doamnei X alţii mii de români se vor afla cât de curând.

Aşa că, oricum am privi problema, firmele de recuperări creanţe au de câştigat deoarece în cazul unei persoane fizice acestea, dacă cetăţeanul este notificat şi refuză plata, recuperatorii îi pot pune sub sechestru apartamentul, casa, maşina ori terenul deţinut. Iar dacă respectivul nu deţine nimic atunci cu executorul judecătoresc i se poate pune poprire de până la 30% din venitul net lunar. Acest fapt este alimentat foarte mult în această perioadă şi de mass-media, prin articole plătite chiar de firmele de recuperare, în care sunt prezentate diferite cazuri de persoane care şi-au pierdut casele pentru o datorie la telefon de câteva sute de lei sau un împrumut de câteva milioane. În acest fel se încearcă să se inducă în subconştientul fiecăruia faptul că dacă ai datorii şi nu le plăteşti asta ţi se va întâmpla şi ţie, vei ajunge în stradă!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

%d bloggers like this: